Miezul cel dulce al vietii

– Inainte de toate: felicitari! Noua ta emisiune de la TVR 1, “In Trecerea anilor”, te relanseaza la cote maxime: dezinvoltura, seductie, abilitati exceptionale de prezentator, dar si de… reporter. Interviurile tale cu invitatii sunt excelente. Cata experienta si cata improvizatie este in ce faci?

– “InTrecerea Anilor” e o etapa in evolutia mea, un costum care il imbraca bine pe Mircea cel de acum. Cat despre interviurile cu personalitati, nu uita ca eu am facut noua ani interviuri cu oameni care nu erau obisnuiti cu camera de filmat. Alea da, chiar erau interviuri grele! Prin comparatie,ce fac la “InTrecerea Anilor” e floare la ureche. De ce? Fiindca invitatii mei sunt oameni obisnuiti, atat cu camerele, cat si cu publicul, sunt oameni spontani si pe care nu-i dezechilibrezi cu nici o intrebare. Si-atunci, serva mea si returul lor duc la un joc extraordinar de placut. In concluzie, nu stiu cat de bun sunt eu, dar, cu certitudine, ei sunt foarte buni.

– In cei aproape douazeci de ani de aparitii pe micul ecran, traseul tau a fost plin de zig-zaguri. De ce atatea schimbari de directie?

– N-a fost o strategie la mijloc. Eu am venit aici, in TVR, in 1994, de la radio. Am plecat la Antena1, dupa care m-a descoperit domnul Valeriu Lazarov. La vremea respectiva, dumnealui cauta un prezentator pentru “Din Dragoste” si oamenii veniti la casting nu-i placusera. Cineva i-a spus: “Da’ pe Mircea il stiti?”. La care dumnealui a raspuns ca nu-l stie, fiindca sta in Spania de 30 de ani. Asa ca a primit o caseta cu mine, iar reactia a fost: “Asta e! Pe el il vreau!”. Asadar, parcursul meu de pana acum a fost, pur si simplu, rodul intamplarii.

 

 

– Multe vedete de pe micul ecran au pornit in munca lor de la stiri. E important sa fii “stirist”? Te-ai ales cu ceva din perioada aceea?

– A fost nu o scoala buna, ci una exceptionala. Pentru ca atunci cand am ajuns eu in televiziune, am avut norocul sa mai prind niste foarte buni profesionisti din garda veche. Bunaoara, am facut dictie si exercitii de respiratie cu Ilie Ciurescu. Apoi, in departamentul de stiri, erau Paul Soloc, Mihai Caranghel, Nicolae Melinescu, Cornelius Rosianu si Teo Cepraga. Adica, erau niste oameni foarte bine pregatiti, iar eu de la ei am invatat. N-am intrat, pusti fiind, printre alti pusti, ci in mijlocul unor grei, a unor oameni cu multa experienta. In alta ordine de idei, eu nu am facut stiri la un post de garsoniera, ci aici, unde erau “mama si tata” informarii din Romania, pentru ca – sa nu uitam – Pro Tv-ul a aparut abia pe 1 decembrie 1995. Pana atunci, TVR-ul era “Biblia” in materie de televiziune.

– A fost greu sa treci de la stiri la divertisment? Aveai talente ascunse de actor, de om de spectacol?

– Intr-adevar, divertismentul cere alte mijloace, dar ele nu-mi erau complet necunoscute. Eu veneam, totusi, din radio, unde facusem divertisment. In plus, facusem ceva divertisment si aici, in TVR, cu Ileana Popovici, in emisiuni de duminica dimineata. Asta a durat vreo doua-trei luni. Am prezentat si un album duminical, tot cu Ileana Popovici. Tin minte ca odata m-au scos din spital – in perioada aceea suferisem o operatie – am prezentat emisiunea si m-am intors in spital. Eram slab si vai de capul meu! (rade)

Din dragoste

– Dar plin de optimism si increzator in fortele proprii. Asa ca ai trecut la comanda emisiunii “Din dragoste”.

– Realitatea e ca trecerea asta de la stiri la divertisment am facut-o din trei motive. Primul: aveam un pic peste 30 de ani, eram liber, n-aveam de crescut copii, puteam deci sa experimentez, iar eu sunt un tip care are nevoie de experimente. Al doilea motiv a fost domnul Valeriu Lazarov. Probabil ca daca n-ar fi fost vorba de dansul, n-as fi facut pasul. Iar al treilea a fost formatul: am fost chemat la directorul de atunci al emisiunii si mi s-a aratat o caseta cu varianta italiana “Din Dragoste”. Am fost atat de impresionat de show, dar si de prezentatorul Alberto Castagna, incat nu numai c-am zis “o facem si noi”, dar am spus asta cu toata pasiunea.

– Succesul emisiunii “Din Dragoste” e incontestabil, dovada longevitatea ei: noua ani. Totusi, de-a lungul anilor, stacheta a mai coborat uneori, emisiunea obosise, de la o vreme…

– Cand a inceput “Din Dragoste”, in 2000, in Romania erau trei televiziuni mari si late: TVR-ul, Pro-ul si Antena. Daca ai un tort si din el mananca trei oameni, toata lumea se satura. Dar daca pe langa cei trei oameni mai vin 20 de copii, nu ajungi sa te mai saturi. Asa e si cu televiziunile. Populatia Romaniei a ramas aceeasi sau poate chiar s-a micsorat, dar televiziunile au ajuns sa fie foarte multe. In al doilea rand, a fost o chestiune de buget: cel din 2008 n-a mai fost acelasi cu cel din 2000. Nu ma intreba de ce, pentru ca nu stiu. N-am fost eu responsabil cu banii. O a treia explicatie a fost una dintre cele numite de tine: oboseala. Eu chiar am avut o discutie cu domnul Lazarov, in care i-am spus ca ar trebui facuta o pauza, fiindca, dupa 9 ani, eu, unul, nu mai puteam.

Miezul cel dulce al vietii

– Fiindca tot vorbim despre dragoste, ce parere ai despre soarta ei in ziua de azi? Multa lume spune ca i-a sunat ceasul, ca tinerii sunt mai interesati de cariera si bani decat de suspine.

– Eu nu cred ca iubirii i se poate pune granita. Iubirea nu poate fi ingradita, jalonata sau impinsa intr-o directie ori alta. Nu se poate spune “Iubirea trebuie sa fie asa…”. Cat despre tineri, eu zic ca atitudinea lor e de inteles. Si eu, cand eram de 20-24 de ani, nu ma gandeam la dragoste, ma gandeam la haiducie, la tot felul de experimente. Tinerii, tocmai pentru ca sunt tineri, au dreptul la o perioada de acumulare, la o perioada in care e firesc si chiar trebuie sa treaca printr-o suma de experiente, sa vada si cat de amare sunt lacrimile din dragoste, si cat de dulci cele din fericire, sa fie deziluzionati, sai doara carnea pe ei si sa nu poata dormi noptile.

Foto: Dinu Lazar
�La un
moment dat, mai tarziu, vine si perioada de maturitate, care pune lucrurile la locul lor. Totusi, poate ca acum tinerii au acces mult mai devreme la ispite. Poate ca parintii, fiind ocupati cu serviciul, cand ajung acasa, istoviti, nu mai acorda destul timp copiilor, iar atunci cand acesti copii cresc, considera ca raceala, la nivel de sentimente, reprezinta un mod normal de a trai. Sigur, asta e o zona in care teoretizez, fiindca eu provin dintr-un neam in care nu au existat divorturi, iar in familia mea nu am auzit niciodata nici macar discutii pe un ton ridicat, daramite certuri. Asadar, pentru mine, dragostea e perfecta si indestructibila. Realist vorbind, in nici o familie nu curge mereu lapte si miere, dar eu ma refer la fondul acela de iubire care ramane nealterat. Asa ca, perspectiva mea asupra iubirii e una esentialmente idilica. Iar temerile legate de acest subiect, indiferent de sursa lor, mi se par stupide, pentru ca a nu te deschide emotional inseamna a eluda tocmai miezul cel dulce al vietii. Cum sa nu te deschizi fata de un om pe care-l placi? E ceva de neinteles pentru mine. Eu, unul, atunci cand plac pe cineva, aproape imediat o fac pe acea persoana sa simta asta.

– Nu e simplu sa arbitrezi o disputa sentimentala. Pe ce-ai mizat cand ai acceptat sa faci pe arbitrul la emisiunea “Din dragoste”?

– Eu, la 32 de ani neimpliniti, pe care ii aveam cand am ajuns la carma acelei emisiuni, eram mic copil fata de oamenii care veneau in platou, oameni care fusesera casatoriti de 3-4 ori sau aveau 7 copii sau… Problema era, insa, ca eu nu eram pus acolo ca sa ofer solutii. Fiindca nimeni nu poate oferi solutii la problemele altcuiva, si cu atat mai putin cand evoluezi pe un teren atat de eteric cum e dragostea. Eu eram pus acolo sa ascult. Iar asta stiu sa o fac foarte bine. Mie, nativ, imi place sa ascult. Probabil, din acest motiv m-am si potrivit atat de bine cu profesia de prezentator de televiziune si, mai ales, cu rolul de prezentator la “Din Dragoste”.

– Dupa noua ani de “Din Dragoste”, ti s-a schimbat perspectiva asupra iubirii?

– Nu. Perspectiva mi s-a schimbat sub influenta trecerii timpului si a experientei personale. Emisiunea “Din Dragoste” era doar o parte – importanta, e adevarat – din viata mea, dar, dincolo de ea, eu am continuat sa traiesc. Am avut parte de aventuri, de iluzii, de placeri, mai mult sau mai putin vinovate…

 

Published in: on February 17, 2012 at 17:34  Comments Off on Miezul cel dulce al vietii  
Tags: , , , , ,
%d bloggers like this: