Miss despre miss

După un cantonament dur ca în armată, după nenumărate probe foto şi pentru haine, ore de coregrafie şi foarte puţine ore de somn şi, mai ales, după marea finală în care a fost declarată oficial cea mai frumoasă femeie din România, Alexandra Cătălina Filip a renunţat la titlul de Miss Universe România, pentru că programul unei Miss nu se potriveşte cu cel al unei sportive de performanţă, iar ea voia să-şi urmeze visul de a deveni campioană mondială de dans sportiv.
Ceea ce a dat prilejul unei alte fete frumoase să intre în lumina reflectoarelor: Oana Paveluc, din Braşov, elevă în clasa a XII-a şi posesoare a premiului I şi a Premiului Presei. “În ziua respectivă venisem la Bucureşti pentru conferinţa de presă în cadrul căreia urmau să ni se înmâneze premiile. În momentul în care Cătălina a spus că trebuie să participe la o competiţie internaţională, al cărei cantonament se suprapune cu perioada de pregătire pentru Miss Universe 2010, am început să plâng şi să râd în acelaşi timp”, îşi aminteşte Oana. “Cunoşteam foarte bine regulamentul şi ştiam ce înseamnă asta pentru mine. Parcă era un vis. Cătălina a predat coroana Biancăi Elena Constantin (Miss Universe România 2009) şi imediat am fost încoronată. Nici măcar fotografiile nu au ieşit cum trebuie pentru că eu plângeam în hohote.”
Oana a hotărât ca toate premiile primite de Cătălina să-i rămână acesteia şi nici acum nu regretă hotărârea. Apoi şi-a sunat părinţii, care erau în concediu în Bulgaria, ca să le dea vestea. “Au fost atât de bucuroşi, încât nici nu şi-au mai terminat sejurul şi s-au întors în ţară. Este un titlu pentru care mă pregătesc de la vârsta de 13 ani, pentru că mama mea a fost întotdeauna o telespectatoare fidelă a concursului Miss Universe şi a visat mereu să mă vadă pe acea scenă. Uite că până la urmă i-am îndeplinit visul!”


“O competiţie a echilibrului psihic şi a rezistenţei fizice”

În săptămânile care au urmat, Oana a intrat în cel de al doilea cantonament, de data aceasta pentru Miss Universe 2010, competiţia supremă a frumuseţii, care s-a ţinut la Los Angeles. Se trezea la 5, după cel mult trei ore de somn. Avea ore de mers pe tocuri, cursuri intensive de limba engleză, câte 3 ore zilnic, probe şi şedinţe foto oficiale cu rochia de seară şi costumul de inspiraţie naţională, lecţii de dicţie, pregătirea tuturor răspunsurilor posibile pentru toate eventualele întrebări. “Aşteptările tuturor erau foarte mari, şi asta a creat o presiune inimaginabilă”, recunoaşte tânăra de 18 ani. “Toate lucrurile acestea te schimbă. Te fac mai responsabil, iar la vârsta mea asta e o mare reuşită. Acum sunt mult mai atentă la ce vorbesc, cum vorbesc, cum mă îmbrac, cum mă comport în public şi, cel mai important, cum îmi planific viitorul. Miss Universe nu este doar un concurs de frumuseţe, ci şi o competiţie a echilibrului psihic, a rezistenţei fizice şi a seriozităţii. Pentru mine a fost mai mult decât o şcoală.”
Deşi Oana nu a ajuns decât până în semifinala de la Los Angeles, a fost oricum remarcată de profesioniştii din industria modei, veniţi “la vânătoare” de chipuri noi. A devenit imaginea unei cunoscute case de modă americane şi a pozat pentru câteva cataloage, de la lenjerie la rochii de seară. Contractele continuă să apară, dar Oana este hotărâtă să pună şcoala pe primul plan şi să termine liceul cu bine, pentru a se putea înscrie la Management. “În prima zi de şcoală am avut parte de o surpriză minunată: profesorii şi colegii m-au aşteptat cu flori şi m-au felicitat în cadrul festivităţii de deschidere a noului an şcolar. Sunt foarte mândri de faptul că Miss Universe România 2010 este elevă la liceul lor, dar asta nu-i face mai puţin pretenţioşi atunci când vine vorba de lecţii. Mă tratează ca pe orice alt elev care învaţă sau nu. Acum, după concurs, au aşteptări mult mai mari de la mine şi asta mă motivează şi mai mult să nu greşesc.”


“Sunt fericită când văd progresele copiilor care suferă de autism”

Lăsând la o parte răspunsurile frumoase despre pacea mondială, pe care orice Miss le recită cu inocenţă şi ochi umezi, Oana are ceva de spus, foarte personal, despre implicarea ei în cauzele sociale. “Aveam 8 ani când s-a născut fratele meu, Horia, iar faptul că el suferă de autism ne-a marcat atât pe mine şi pe sora mea, cât şi pe părinţii mei. Pentru a-i putea oferi îngrijirea şi educaţia necesare, mama mea a studiat foarte mult, iar eu am fost alături de ea mereu. Părinţii mei au înfiinţat asociaţia “Un alt mod de a fi”, care are ca principale obiective atât educaţia persoanelor care suferă de autism, cât şi a celor care fac parte din familii în care un membru suferă de acest sindrom. Eu m-am implicat ca voluntar în toate activităţile asociaţiei şi sunt fericită de fiecare dată când văd progresele pe care le face fratele meu sau orice alt copil care suferă de autism. Am planuri mari pe termen lung. Îmi doresc ca, la un moment dat, să am puterea financiară de a înfiinţa un lanţ de grădiniţe, non-profit, pentru aceşti copii speciali. Dar până atunci trebuie să-mi construiesc o carieră şi să mă specializez în acest domeniu. Şi trebuie să mă gândesc la ceva care să susţină financiar tot acest proiect şi, desigur, să ofere stabilitate financiară mie şi familiei mele. În afară de asta, aş vrea să continuu cariera de model, atâta timp cât îmi va permite vârsta. Titlul Miss Universe România mă ajută în ambele proiecte, iar asta mă face foarte fericită. Ceea ce-mi doresc şi mai mult este să păstrez această faimă şi acesta să fie doar începutul. Asta cred că este mai greu.”

 

Published in: on October 7, 2011 at 20:10  Comments Off on Miss despre miss  
Tags: , , ,
%d bloggers like this: